Anamaria Pravicencu este co-fondatoarea, împreună cu Octav Avramescu, a Asociaţiei Jumătatea plină, care face din când în când Sâmbăta Sonoră – despre muzică şi sunet “experimental” – şi chestii cu bandă desenată – librăria/editura/alte ateliere Jumătatea plină. Nicio legătură între ele.

Anamaria Pravicencu zice că a cerut azil la ENSBA Paris după 3 ani de UNARTE, ajungând astfel la sculptură şi sound art. Însă pentru ceea ce aveau să devină les Champs-Élysées ale Jumătăţii pline, contează mai mult Chicago (semestrul la şcoala de artă de acolo), Vancouver (festivalul de free improvised music) şi Angoulême (festivalul de bandă desenată). În total, o absenţă de 8 ani de la Bucureşti, deci o educaţie bună şi mirarea că totul poate fi recreat de la 0, iar memoria e doar în cărţile bune.

Mai multe despre ea, în chestionarul de mai jos.

 

Ce ai ascultat zilele astea?

Robert Ashley şi nişte podcast-uri recomandate de Octav Avramescu.

Ce ai citit zilele astea?

Dead Cities de Mike Davis, dar mă pregătesc în paralel pentru poeziile Adelei Greceanu şi ale Svetlanei Cârstean.

Ce ai văzut zilele astea?

Marea.

Unde ţi-ar plăcea să locuieşti?

Într-o casă cu grădină în vecinătatea unui pianist pasionat de Morton Feldman.

Care este ocupaţia ta preferată?

Să fac planuri.

Ce calităţi apreciezi la un bărbat?

Francheţea şi simţul umorului.

Dar la o femeie?

Solidaritatea feminină.

Care sunt numele tale preferate?

N-am.

Câte persoane încap în liftul tău?

N-am lift.

Care este motto-ul tău?

„Numai proştii nu se răzgândesc.”

Care este cea mai valoroasă posesie de-a ta?

Cartea „Cui Cui” cu fotografiile artistei Rinko Kawauchi.

Ce regreţi cel mai mult?

Că n-am făcut box.

Care sunt eroii din viaţa ta?

Conlon Nancarrow, Rachel Whiteread, Caroline Sury, Florin Flueraş & Alina Popa, Axel Dorner, Sorina Vazelina, Dries Van Noten, Otomo Yoshihide, Blexbolex.

În ce personaj istoric te regăseşti cel mai mult?

Dacă ai putea schimba ceva în jurul tău, ce anume ar fi?

Precaritatea.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Fericirea e atunci când treci podul peste Dunăre, spre sud.

Care este cea mai mare realizare a ta de până acum?

Lucrurile pe care le-am făcut de capu’ meu.

Ce anume te caracterizează?

Un amestec instabil de entuziasm, lene şi idei fixe.

Unde eşti acum?

Acasă, dar cu mintea aiurea.

Ai vreun mentor sau cineva care să te fi inspirat de-a lungul timpului?

În ultimii 15 ani, aproape constant, m-a inspirat mintea lui Octav Avramescu. Şi uneori a lui Farid Fairuz sau a lui Rilke.

 

 

*foto: Nicu Ilfoveanu

Share This