Prospături: lo-fi experimental de la John Maus, soft rock de la Sam Evian, synth pop de la Lilyer, ceva neobișnuit de frumos de la Alex Cameron și dream pop de la Beach House.

„Episode”, de la John Maus // După Screen Memories, lansat anul trecut (album care ne-a dat printre altele și unul dintre videourile memorabile ale lui 2017 la „Touchdown”), unul dintre compozitorii-cult din zona synth pop & derivate pregătește Addendum, care va ieși pe 20 Aprilie, care, așa cum îi spune și numele, e o extensie la discul de anul trecut: „It was really more that I made an album, but then I realized I had two albums worth of stuff”.

„Health Machine”, de la Sam Evian // Dacă în Celestial Shore era un proiect mult mai energic și contemporan, newyorkezul Sam Owens a ales în variantă solo ingrediente ceva mai soft, cu note de subsol spre rock-ul psihedelic al anilor ’70. Iar după lansarea primului său album, scos în primăvara anului trecut, a decis să se mute într-o cabană din categoria #cabinfever #aframe, departe de oraș și fără aer condiționat. A ieșit You, Forever, al doilea disc, și acest prim single, o slow burner perfectă pentru o zi în natură.

„Hall Of Fame”, de la Lilyer (foto) // Norvegiana Marte Solbakken scoate primul ei EP, Maybe This Is All You Can Be, pe 13 Aprilie, o colecție de patru cântece de synth & dream pop din constelația Chromatics sau Glass Candy. Poate chiar mai mult de-atât – în rol de producătoare e Sune Rose Wagner de la The Raveonettes. Ascultăm și ne bucurăm așadar de primul single, unul corect, melancolic și seducător.

„Studmuffin96”, de la Alex Cameron // De pe excelentul Forced Witness scos anul trecut, australianul care ne-a lăsat cu gura căscată prin melanjul său dintre muzică & actorie în rolul unui personaj de-a dreptul lynchian ne mai oferă un video care explorează (ca de obicei, de altfel) realismul stângace, uneori bizar, alteori sublim, al vieților noastre.

„Dark Spring”, de la Beach House // Au trecut deja 12 ani de la albumul de debut al unei dintre cele mai titrate & îndrăgite trupe dream pop post-2000 și iată-i ajunși la al șaptelea disc, care se numește simplu 7. Primul single e ceva mai progresiv și post-rock decât eram obișnuiți, seducător și exploziv, cu un video la fel de doom related regizat de Zia Anger. Albumul iese pe 7 (evident) Mai și suntem curioși în legătură cu cât de tare vor apăsa pedala spre

Share This