Adelina Amza, aici şi acum, creepy casual, dramatique pragmatique, translator, hot mamma, cititor în stele, creativă de plăcere, productrix ad-hoc pt videoclipul Blood al Plurabelle.

Cum ai ajuns să colaborezi cu băieții de la Plurabelle?

I-am văzut live vara trecută și m-a uns la suflet performance-ul lor. Prin septembrie,  le-am scris ideea mea de scenariu pt un videoclip, le-a plăcut și mi-au lăsat mînă liberă, nu au vrut să schimbe nimic, dimpotrivă, am primit încurajări și complimente în mod constant. Sînt amîndoi niște drăguți.

 Cum ţi-a venit ideea clipului sau cum aţi legat practic povestea vizuală de cea muzicală?

Ascultam pe repeat o piesă mai veche, Wallflower, și la un moment dat m-a pufnit rîsul imaginîndu-mi că pe ritmurile gen xilofon o fată ar cînta cu două bețe pe coastele unui băiat, ca la un xilofon. Acesta a fost miezul, și am simțit o nevoie de catharsis de a scrie un scenariu special pentru Blood, o piesă de pe noul EP, cu acorduri xilofonish. Tot așa ascultînd-o de multe ori pe repeat m-am îmbibat de spiritul piesei și scenariul a venit valuri-valuri. Deci nu cred că a fost vorba de a lega povestea viziuală de cea muzicală, ci mai degrabă de un sincretism întru ceea ce am botezat creepy casual, tenebrosul jucăuș.

Estimativ, de cat sclipici/confetti a fost nevoie pentru intregul videoclip si mai ales de cite ori ati repetat dubla cu căzutul din pat?

Hihi, am acasă (unde am filmat clipul) un izvor nesecat de sclipici si confetti, poate ați auzit de el, s-a scris și în tabloide, deci nu s-a pus problema să contorizăm cît (fără număr).

Căzutul din pat – au fost mai multe duble și Tristan a fost a true sport.

Ce urmeaza? Ne mai pregătiți vreo surpriză?

Eu mi-aș dori cît mai multe colaborări creative. Cînd eram mai mică, dacă descopeream o formație care îmi plăcea voiam s-o păstrez numai pentru mine. Acum dimpotrivă, mi-aș dori să știe cît mai multă lume despre Plurabelle că sînt foarte on-fire, catchy și underground, simpatici și sfioși, și merită cît mai multă expunere.

Share This