Select Page

Sezonul 2018-2019 la Control a trișat startul cu Zola Jesus, în August, și al ei goth expansiv, industrial și foarte aproape de synth-pop.

Melancolic spre (poate) depresiv, seducător prin modul minimalist și onest de abordare al muzicii pop, neozeelandezul Jonathan Bree, o combinație între SergeGainsbourg și Beck, cum le place criticilor să spună, a ajuns la noi fix pe 1Septembrie.

L-am cunoscut apoi pe Apozora Ayisoba, aka King Ayisoba, care a încins în regim tribal Sala Berlin: „I want to make the world love kologo music like Bob Marley made the world love reggae music”, spunea nu demult Ayisoba într-un interviu pentru Makkum Records, casa de discuri olandeză unde a scos majoritatea albumelor sale.

DJ-ul și producătorul american Afrika Bambaataa, considerat regele electro funk-ului și pionier al mișcării hip-hop, a revenit la București, alături de MC Whipper Whip, pe 13 Septembrie, cu un show în cadrul celei de-a treia ediții DokStation Music Documentary Film Festival.

A urmat proiectul neozeelandezei Chelsea Nikkel, aka Princess Chelsea, unul care deși aparent inofensiv & prietenos, e mai degrabă dulce-acrișor, tragicomic și melodramatic. Apoi, am dat din cap pe „Boys are Cunts”, una dintre melodiile de pe albumul de debut autointitulat al catalanilor Mourn, punkeri netradiționali, cum ne place nouă să le spunem: deși referințele lor se întind dinspre Ramones către Magazine pînă spre Nirvana, afirmația asta a fost cât se poate de anti-punk, chiar și pentru 2015 și mai ales venită de la niște puști născuți la mijlocul anilor ’90.

Pe 5 Octombrie, Son Lux a ținut două concerte sold-out în aceeași seară. Orice am spune ar fi în plus. Puțin mai târziu, în weekendul în care am împlinit 10 ani, am fluierat pe „Young Folks” alături de Peter, Bjorn & John, iar pe 15 Octombrie ne-am lăsat seduși de bateristul, compozitorul și producătorul american Mark Guiliana, într-una din deja consacratele seri Jazz Nouveau.

Despre senzația româneacă Sex Pula Pistol cine știe și a fost, cunoaște. La polul opus, am petrecut o seară aproape nemișcată alăturide William Basinski, despre a cărui muzică ne-a plăcut să spunem că e despre relativizarea & recâștigarea timpului. Mai apoi, i-am descoperit împreună pe Lea Porcelain, o combinație între un rocker, Markus Nikolaus, și un producător de muzică electronică, Julien Bracht, al căror album de debut, Hymns To The Night, a creat valuri serioase în țara de baștină și mai departe (alt-J i-au folosit în deschiderea turneului).

The Ocean au scos șapte albume de studio apreciate de critică și un EP alături de celebra trupă japoneză Mono, iar anul acesta au fost în turneul de promovare al noului material intitulat Phanerozoic. Au trecut și pe la noi, alături de americanii de la Rosetta. I-am cunoscut și pe Mammal Hands al căror sound e unul uimitor, proaspăt și lipsit de clișee, datorat în parte „frecvențelor” eclectice pe care și-au acordat gusturile muzicale cei trei instrumentiști: spiritual jazz, muzică nord indiană, folk și muzică clasică. Sala plină a fost și la Still Corners, una dintre cele mai evidente, senzuale & titrate trupe synthpop din ultimii ani.

În același timp, am găzduit trei festivaluri importante pe scena locală, DokStation, Outernational și Rokolectiv, și am pornit altul: Automata, dedicat muzicii electronice, unde au ajuns nume precum Borusiade, Huerco S, Carla dal Forno, Kolorit sau Alessandro Cortini.

Dintre ai noștri, au urcat pe scenă Gramofone, Coma, Mihail, FirmaBaba Dochia, Omul cu Șobolani, Cuibul, Zmei3Orkid, Zdob și Zdub și mulți alții. Mai jos, am alescâteva cadre ale inegabilului Andrei Mușat, care surprinde mai mult decât am putea noi să exprimăm în scris.

Ne vedem la club!

Zola Jesus
Jonathan Bree
King Ayisoba
Afrika Bambaataa & MC Whipper Whip
Princess Chelsea
Poetrip
Mourn
Son Lux
Mihail
The Tiger Lillies
Arild Andersen Trio
Sex Pula Pistol
William Basinski
Pharmakon
Lea Porcelain
Mammal Hands
Still Corners
Share This