Leonardo Stănoi, aka DJ Leo, despre când a mixat prima dată în Control, cel mai important principiu pe care trebuie să-l respecte un DJ și cea mai amuzantă melodie care i s-a cerut.

Îți aduci aminte când ai mixat prima dată în Control și cum a fost?

Sigur, într-o sâmbătă, pe 25 Octombrie 2008. Tocmai se deschisese de vreo două, trei săptămâni și nu le reușeau serile de weekend. Eu mixam vinerea în Fire, care la momentul respectiv era numero uno pe muzică alternativă, așa că m-au cooptat și mi-au propus seara de sâmbătă. Dar n-am vrut să fac același lucru la Control și mi-am propus să vin cu o rețetă inedită, să aduc muzică nouă.

Așa că, în acea seară au fost câțiva amețiți de copii care știau toată muzica, iar următoarea săptămână a fost full house, tot cu copii cool. O știau și pe cea mai veche, necomercială, și nu-mi venea să cred. Așa a început totul… Ne-am făcut de cap, am pus tot ce nu puteam să pun în alte părți și a fost de poveste, exact ca în Camden.

Mai țin minte că scena, pupitrul, încă nu erau gata și am pus câteva săptămâni bune pe o măsuță de la Ikea care-mi ajungea până la genunchi, direct pe scena șubredă, cu playerele mele, cu discurile mele, se auzea super dubios, pentru că PA-ul era strict pentru concerte, dar lumea se călca în picioare pe ring. A fost fabulos!

Care e una dintre melodiile de care „faci abuz” în seturile tale?

Sunt multe, dar nu există seară fără „Bigmouth Strikes Again” sau „Love Will Tear Us Apart”.

Dar aia cu care mergi la sigur când vrei să danseze lumea?

Ceva clasic, un Blondie sau un Iggy.

Dar aia cea mai amuzantă/nepotrivită care ți s-a cerut?

Ceva de la Avicii, că murise.

//

//

Care a fost momentul în care ai zis: „Gata, mă fac DJ!”

Eram în Barfly, în Camden, și un nene cu păru’ alb îi urca pe pereți pe adolescenți. Am zis: Gata, nu renunț la digeială, pun cât mă țin picioarele și capu’.

Care ți se pare cel mai important principiu pe care trebuie să-l respecte un DJ?

Ca orice artist, „nu trebuie să-ți subestimezi niciodată publicul!” Cred că asta-i cheia succesului longeviv.

Ce mai faci în afară de asta?

Conduc o televiziune muzicală de luni până vineri și călătoresc cât pot de des.

De ce li se pare tuturor că e ușor să fii DJ?

Că îi ajută tehnologia și consideră că știu suficientă muzică cât să-i distreze pe toți? (Râde)

E foarte, foarte multă muzică bună. Cum faci față?

E simplu acum, după 20 de ani de distracții la pupitru, simt repede ce va prinde la public, neforțat. Am și un public educat și foarte receptiv la ce sună înteresant, să nu zic fabulos. Restul îi văd pe ceilalți cum reacționeză și dau cu Shazam, următoarea săptămână totul e de succes și ei mai speciali.

Care au fost primele albume pe care le-ai cumpărat? Dar ultimele?

Primele cred că Nevermind prin primăvara lui ’92 și Suede prin mai ’93 (mi l-a cumpărat o prietenă din Bulgaria). Ultimele au fost The Thread That Keeps Us, de la Calexico, și Living in Extraordinary Times, de la James.

//

O seară aniversară cu Peter, Bjorn & John și after-party cu DJ Leo se întâmplă Sâmbătă, 6 Octombrie. Mai multe detalii pe pagina de Facebook.

Share This