De aproape opt ani, de la cântecul „Mirror”, orașul Cluj este pus pe harta indie de o energie tânără unică, acum defunctul cvartet Lights Out. Am simțit pasiunea și chimia dintre cei patru tineri evoluând continuu în cele cinci concerte în cinci ani cărora le-am fost martor, patru dintre ele chiar în Control. Ultimul lor LP, Chakora, este încă este unul dintre CD-urile românești pe care le ascultăm frecvent în familie.

Din acea energie a răsărit de câțiva ani o nouă creatură: Zimbru. Odată cu prima piesă a lor, „Pwretty Woman”, și narațiunea despre modă și elicoptere, au scos în evidență și alte instrumente: sintetizatoarele. La fel cum am fost martori ai maturizării Lights Out, am admirat și transformarea Zimbru din duoul Teodora Retegan și Andrei Bobiș în cvartetul puternic și sigur pe sine din prezent: cu Oana Pop la tobe și percuție și Paul Bucovesan la sintetizatoare și percuție.

După doi ani și mai multe compoziții de tranziție, odată ajunși în formulă de cvartet, Zimbrii au început să își cristalizeze viziunea care acum se manifestă concret prin EP-ul Little Creatures. Acest disc de debut e lansat la propria casă de discuri Cirkular. Înaintea concertului de lansare am stat de vorbă cu ei despre evoluție, stil, propriul studio & casă de discuri și mai ales despre home sweet Cluj.

Care sunt piesele incluse și poveștile lor pe Little Creatures? Aveți un concept în spatele micuțelor creaturi?

Oana: Pe Little Creatures avem patru piese pe care le iubim foarte mult, „Terejo”, „DYO”, „Little Creatures” și „Divination”. Sunt dansabile și cântabile dramatic la duș și sunt dedicate prietenilor noștri cărora le promitem că o să facem altele și mai frumoase. Creaturile de pe copertă sunt desenele lor, pentru că who needs profunzime conceptuală when you have prieteni care desenează așa de drăguț?

Paul tu ești muzician și un art director mega talentat cu un super portofoliu. Ce îmi poți povesti despre apariția brandului Zimbru? Cum colaborezi cu colegii tăi și îmbinați împreună muzica și latura vizuală a proiectului?

În faza asta a proiectului, a fost esențial să lucrăm cu un art director care să nu ceară mulți bani spre deloc (râd ca un prost). Înainte de Zimbru, pe vremea Lights Out, noi am mai lucrat pe un proiect-două si ne-am înțeles bine. Țin minte că își doreau o animație frumoasă pentru clipul „Chamois”, dar volumul de muncă mi se părea și atunci enorm. Ne-am înțeles pe o ilustrație de care și azi sunt mândru, CD-ul e la studio-ul nostru Cirkular, în bucătărie, loc de mare preț. Acolo mănâncă toți zimbrii!

Este un pic ciudat să mă ocup de designul trupei din care fac parte, dar nu nemaiauzit. Mă bucur să mă ocup și de partea asta, vine cu un pic de stres și ea, dar am niște clienți foarte faini care au apreciat tot ce am făcut si propus. M-au lăsat să-mi fac de cap.

Cum ați lucrat la grafica copertei? Are o poveste specială, nu?

Este? (iar râd ca un prost). Am făcut call de desene. Am primit desene foarte faine, dar erau lucrări întregi, compoziții complexe pe care nu le puteam folosi într-o imagine mai mare. Am dat un pic înapoi si am hotarât să forțăm nota un pic mai restrâns. Am chemat câțiva prieteni la o bere și le-am cerut să deseneze ideea de Little Creatures cu două feluri de markere (subțire, gros). Fără creioane, pensule, culori, doar în negru, la o bere, relaxați. Așa am reușit să scoatem ceea ce se vede azi, în final am decupat 113 schițe împărțite pe 2 planuri de culoare. Am facut și tricouri și au ieșit foaarte frumoasee.

Îmi plac mult vizualurile primelor două single-uri. Ele cum au apărut, a existat un brief?

La „Divination” nu am avut foarte mult timp pentru realizare. Eram deja în faza de implementare a vizulului pentru Jazz in the Park și am propus două variante. Făcusem una non-figurativă, mai puține culori într-o zonă atmosferică neutră. Cealaltă era o ilustrație facută după o poză (de Ada Retegan) la primul concert Zimbru din Cluj. Este îmbrățișarea dintre mine și Teo pe care am ținut-o ascunsă pînă în acel moment, cu gândul la un cadou aniversar sau ceva, realizată prin martie.

Tuturor ne-a plăcut mult mai mult cea din urmă si ne-am hotărît pe această imagine cu zero modificări. La „Little Creatures”, treaba mea a fost un pic mai clară: îmi doream să fie în ton cu primul vizual, să meargă pe aceeași idee de negativ-pozitiv și știam ce urmează să se filmeze, dar trebuia să fie gata cu mult înainte. Până aici, toate au venit la inițiativa și ideea mea. La EP am propus ceva ridicol și ne-am întâlnit sa discutăm conceptul și direcția.

Iar pentru voi ce înseamnă un vizual reprezentativ muzicii?

Teo: Luna trecută mi-am tuns iar părul (scurt și gay) și îi povesteam Oanei despre cum nu mă simt în siguranță pe străzi și cum bărbații încep cu „Da’ tu ești băiat sau fată?”, din primul moment în care mă expun. Și apoi Oana m-a întrebat ce înseamnă estetica asta pentru mine și de ce țin atât de mult la ea.

M-am lansat într-un rant lung despre cum persoanele queer folosesc aceste artificii vizualo-stilistice ca formă de comunicare. E un cod și un instrument foarte practic pentru când încerci să-ți găsești oamenii într-un spațiu plin de oameni care nu știu codul. Aproape că am răspuns pe lângă întrebare, dar ajung și acolo. Nu e o direcție fashionistă, e o blană falsă pe care o punem pe noi ca să putem dansa fără anxietate, în fața oricui. Și în clipele alea se transformă într-un mic scut cu moale pe interior care înseamnă totul pentru mine.

Are legătură probabil și cu maturizarea soundului, temelor și imaginii, de la primele piese lansate sub formă de duo până la actualul cvartet. Cum vedeți voi această evoluție?

Andrei: One song at a time. „Pwretty Woman” a fost o piesă ne-calculată, o joacă, o încercare de a face altceva (post LO), dar fără a încerca să facem ceva anume. Sunt multe demouri și piese care stau acum într-un folder care nu prea primește atenție. Aceste cântece au fost un fel de stepping stones, un calup de compoziții care documentează această evoluție Zimbru. Cine știe, poate într-o zi le vom publica într-o formă sau alta, o compilație sau B-Sides.

Dacă tot suntem la acest capitol, tranziția de la Lights Out la Zimbru a fost una lină? Cum vi se pare să construiți un band care funcționează așa de bine live și apoi să schimbați direcția și să o luați de la început cu repetiții și compus noi melodii?

Oana: Lights Out a fost o perioadă super faină, hands down. Am crescut împreună cu proiectul și a fost tristuc când s-a încheiat, deși ar fi fost ciudat să-l ducem mai departe. You grow up, se schimbă lucruri și nu știu cum poți să continui un proiect început la 14/16 ani și să aibă sens nouă ani mai târziu. Partea faină e că suntem prieteni foarte buni și Zimbru a fost de la început înconjurat de mult entuziasm.

Andrei: A fost fantastic să aducem piesele Zimbru pe scenă, e un set-up mai complex și aveam emoții legate de cât de bine o să se lege lucrurile în concerte. Dar cred că ne merge bine live, pentru că ne place să fim împreună pe scenă. Și o parte din efortul prin care facem lucrurile să meargă e răsplătit atunci când cântăm și ne dăm seama că rupem. Și ca răspuns parțial la întrebare, cred că momentan avem resurse prin care ne păstrăm ok pe plan emoțional, social, financiar etc, în așa fel încât rupturile și tranzițiile să devină provocări și nu catastrofe.

Îmi puteți povesti despre inițiativa Cirkular? Este studioul vostru și în același timp casă de discuri independentă, agenție de booking și management? Cât de necesară este această independență în peisajul românesc, să nu îi zic industrie muzicală?

Andrei: Cirkular e o casă de discuri mică-mică și un studio de înregistrări vis-a-vis de conservatorul din Cluj și tocmai a împlinit un an. Nu suntem independenți, colaborăm cu multă lume în toate chestiile pe care le punem la cale, nu am plănuit vreodată să fim o insulă, ba chiar dimpotrivă – se fac lucrurile mai ușor când lucrează mai mulți oameni cu drag la ele.

Pe lângă activitățile de producție muzicală și publicare, ne ocupăm în măsura în care putem de booking, management și organizare de evenimente. E un pipe dream care a devenit realitate și există cu obiectivul principal de a ajuta artiști să scoată the best possible records they can.

Povestiți-mi vă rog despre relația voastră longevivă cu Dan Vamanu. El face parte din echipa voastră de mult timp, cu diferite pauze, nu?

Andrei: Dan a fost o parte mare din proiectul Lights Out, unde s-a ocupat de booking, management și PR pentru majoritatea timpului cât a existat proiectul. Acum, Dan este colegul meu la Cirkular, proiect pe care l-am co-fondat și lucrează pe partea de comunicare, booking și evenimente. Dar dincolo de aceste titluri care sună oarecum oficios, we’re very good friends, asta e partea esențială.

Putem povesti despre videoclipurile voastre? Care a fost experiența „Divination”?

Teo: A fost un extraterestru despre care credeam că știu multe, foarte multe, până în momentul în care Irina Alexiu m-a pus în fața camerei și mi-am dat seama că aproape nimic nu se desfășoară precum în proiecțiile mele. Nu la nivel creativ, ci la nivel de mișcare și rapiditatea cu care se întâmpla totul în ziua filmării. Am fost o întreagă echipă de prietene care am pus cap la cap idei până-n cel mai mic detaliu, am disecat cele mai ridicole simboluri și am făcut backstory-uri la backstory-uri.

Ne-am dat seama că probabil nu se vor înțelege toate chichițele, dar nici nu mai contează când ajungi la un astfel de nivel de înțelegere pe plan creativ și astral într-un grup. Am lovit un apogeu al prieteniei (nu că prieteniile s-ar măsura în astfel de unități, eu le măsor pe ale mele în câini).

Cum ați colaborat cu Studioset și pentru clipul „Little Creatures”?Chiar, v-a plăcut filmul Lumea e a mea, debutul Anei Maria Guran?

Am văzut Lumea e a mea chiar în anul în care a apărut și țin minte că am asistat și la un Q&A după și mi-a plăcut Ana de atunci. Oricât de stupid sună, îmi dădea vibe de om kind. În afară de faptul că e mega talentată și pasionată de ceea ce face. Irina Alexiu a fost prima prietenă pe care mi-am făcut-o în Londra și de atunci visam la videoclipuri împreună. Ea făcea asta de ceva vreme și eu eram absorbită de ideile și de fascinația ei pentru detalii pe care eu nici nu le observam. Câțiva ani mai târziu căutam pe cineva pentru rolul de drag king pentru „Little Creatures” la Irina în bucătărie (care să i se alăture lui Dani, prietena care a apărut și în „Divination”) și ne-a venit strălucita idee să vorbim cu Ana. Irina a avut-o ca să fiu mai precisă. Și așa am început expediția Zimbrul. (n.r.: Irina a regizat ambele videoclipuri)

Aș vrea să discutăm puțin despre generația de care aparțineți, puteți interpreta asta fie ca și trupă, fie individual. Voi simțiți o anumită atitudine reprezentativă generației voastre?

Paul: Paul feels old. Nu știu exact din ce generație fac parte și cine în ce generație mă primește, dar dacă asta este una, sunt măgulit să fac parte. Îmi place să cred că este o scenă, chiar dacă suntem doar câțiva oameni locali care dansăm pe aceleași piese la chefurile la care mergem – Long Live Bivol! Suntem groaznici.

În aceeași măsuri, voiam să vă întreb despre industria muzicală din România, dar m-am răzgândit. Pe de altă parte, cum ajută platformele online trupele tinere precum a voastră?

Andrei: Sunt pur și simplu un suport, un mediu de propagare, nu ne ajută în alt fel. Trebuie să fii acolo să dai șanse cât mai mari pieselor pe care le faci, să ajungă la cât mai mulți oameni. Cam atât.

Apropo de platforme, știu că sunteți foarte meticuloși cu playlisturile voastre pe Spotify. Cât de multă muzică nouă ascultați?

Teo: Cred că DJ Bivol a început ca replică a faptului că simțeam cu toții că nu ascultăm destul de multă muzică nouă. Sau mă înșeală memoria și proiectez propriile mele motivații. Teodora aici: oare voi voiați să începem DJ Bivol (care sunt playlisturi săptămânale curate de fiecare dintre noi prin rotație) pentru că aveați așa de multă muzică nouă pe care nu aveați cu cine să o împărtășiți? Dacă da, atunci mai e nevoie de un răspuns din perspectiva asta.

Planuri de turneu?

Andrei: Planul în momentul de față e să participăm la cât mai multe showcase-uri anul viitor – la cât de tiny e trupa asta, un turneu în afară țării (actually, și în țară) e imposibil și improbabil.

Anul acesta ați cântat la Jazz In the Park in Cluj și JazzTM. Cum au fost experiențele? Ce fel de jazz ascultați? Aveți vreun artist favorit din line-up-uri?

Oana: Nu știm să ascultăm jazz, dar cei de la Jazz In the Park au fost drăguți și am avut o scenă în parc. Anul ăsta l-am văzut pe Moses Boyd la Jazz TM și acum vreo trei, patru ani pe Rob Turner din Gogo Penguin la Smida Jazz și pe Marylin Mazur, tot la Smida în 2018! Oamenii care cântă la tobe în trupele ăstea sunt hipnotizanți și îmi absorb absolut toată atenția.

În același timp, sunteți printre puținele trupe românești care au cântat la Summer Well. Ce impresie v-a lasat experiența și ediția 2019?

Vai, frânturi: a fost vremea frumoasă și ne-am întâlnit cu mulți prieteni, erau gâște agresive pe lacul de lângă scenă și îmi amintesc că a început lumea să plece la The National în timp ce cântam. Și îmi mai amintesc interpretele mimico-gestuale de la The National mi-au răpit toată atenția (e firesc, eu sunt un câine). A fost drăguț, e un festival mai intim și mai relaxat decât cele din Cluj, care sunt gălăgioase și claustrofobe (sunt un câine bătrân și conservator).

Ați cântat des în Control. Considerați că aveți un fan base în București?

Avem prieteni în București și revenim cu mult entuziasm în Control. Am avut 11 concerte anul ăsta, dar cred că cel din Control din Februarie a rămas preferatul nostru de până acum.

//

Zimbru ajung la noi Vineri, 8 Noiembrie.
RSVP / Tickets

Subscribe To Control Newsletter

Join our mailing list to receive the latest news from Control and be the first to find about our new events,

You have successfully subscribed to Control Newsletter

Share This