Ce altfel de muzică se potrivește mai bine civilizației Occidentale decât techno? E întrebarea de la care se vectorizează nuanțele labelului german Dystopian: techno clarobscur și melancolic, modernism, beton, analog, auster, postmodernism.

Aspecte pe care Mike Bierbach, aka Rødhåd, fondatorul casei de discuri, le-a pus pe tavă încă de la primul release, numit 1984, cu trimitere evidentă către romanul lui George Orwell – coincidența face să fie și anul în care s-a născut. Bierbach însă funcționa în paradigmă încă din 2009, când a inițiat seria de clubbing cu același nume, întâmplată în locuri precum Arena Club, Tape sau Horst Krzbrg și datorită căreia a devenit unul dintre numele importante ale scenei.

În 2014, la Dystopian apărea al treilea și până în prezent cel mai expansiv EP dedicat artiștilor din portofoliu, Soliloquy, care aduna la un loc opt bucăți și în același timp aniversa trei ani de existență ai colectivului. O colecție captivantă și introspectivă de dub, techno și house, care stă dovadă inspirațiilor comune propăvăduite de Bierbach: prezentul mecanic, halele industriale, zomotul.

Doi ani mai târziu, un alt moment remarcabil pentru label a fost discul lui Sascha Borchardt, aka Monoloc, care virează spre leftfield și ambient, păstrând în același timp aura techno. Aspru & mohorât, nostalgic & sumbru, The Untold Way (a cărui fotografie de copertă e realizată de Philipp Pusch) e la granița dintre noir & sci-fi (Borchardt a menționat filme din anii ’50 și ’60 ca inspirație) și postmodernism.

Anxious reflects what I feel when I see Donald Trump as president, a dictatorship in Turkey, when I see the laws in Germany for surveillance, Google and Facebook collecting your data. It is the time we live in”, spune Bierbach despre primul său LP într-un interviu pentru Xlr8r. Firești așadar nuanțele nostalgice, în același timp claustrofobe, de krautrock, trip-hop sau drone, așezate lângă un techno neconvențional, uneori atmosferic, alteori tensionat.

Proaspătul release la Dystopian e World On A Wire, al doilea EP al berlinezului Alex.Do, al cărui titlu e împrumutat de la serialul cu același nume regizat de Rainer Werner Fassbinder în anii ’70, adaptare după romanul Simulacron-3, scris de Daniel F. Galouye, despre o lume simulată pe calculator. Coperta e iarăși o fotografie, de data asta realizată de Alexander Nitschmann, care poate spune două lucruri: ignorance is bliss sau nimic nu e ceea ce pare. Bineînțeles, techno-ul și breakbeatul de pe EP-ul germanului e stropit cu synth-uri sci-fi nostalgice, uneori euforice.

Alex.Do ajunge la noi vineri, 25 mai. Mai multe detalii pe pagina de Facebook.

Share This