Înainte de ediția #13 a unuia dintre cele mai importante festivaluri de muzică electronică de la noi am avut câteva întrebări esențiale. Ne-au răspuns împreună Mihaela și Cosmin, cei cărora tre’ să le mulțumim an de an pentru cele întâmplate.

E mai ușor sau mai greu de făcut Rokolectiv după 13 ediții?

E mai ușor din punct de vedere organizatoric, ne-am mai obișnuit după atâția ani. E mai greu din perspectiva timpurilor. E greu să păstrezi attention span-ul. Și, din păcate, constat că o parte a publicului potențial cu cât e mai tânăr, cu atât e mai conservator. Pe de altă parte, devine și mai meaningful ceea ce facem, devine un act politic, deși intenția nu e neapărat asta.

Care e numitorul comun din acest an? Despre ce e, mai întâi de toate, Rokolectiv 2018?

Nu e niciun numitor comun, este despre ceea ce considerăm a fi relevant în muzica electronică a momentului și în zona de artă și tehnologie, estetici și idei care nu se regăsesc prea mult în evenimentele din România.

În ultimii zece ani s-au schimbat multe lucruri și în ceea ce privește publicul și felul în care ascultăm muzică, intersecțiile între genuri și culturi fiind tot mai comune. Mai reprezintă Rokolectiv un trib?

Nu a reprezentat niciodată vreun trib, publicul a fost și este destul de eclectic, sunt oameni pe care-i vezi rar la alte evenimente și alții care ies tot timpul, sunt unii care vin de curiozitate, alții știu exact la ce vin. Singura sectă (muzicală) de la noi e cea de rominimal. În rest, diversele tipuri de public se intersectează.

Revista Arta scria acum doi ani că „festivalul poate părea mai puțin aventuros”. Ați făcut compromisuri?

E scos din context și e părerea subiectivă a autorului, din păcate nu prea facem compromisuri, pentru că n-am adus niciodată ceva ce nu ne place. „Aventuros”-ul costă mult în ziua de azi. Sunt câteva proiecte aventuroase non-europene pe care nu ni le permitem.

Fiecare ediție e altfel și trebuie să balansăm discursul curatorial cu reality checks, adică cu bugetul și cu disponibilitățile artiștilor. În plus, constanța și sustenabilitatea au pe termen lung un impact mai important pentru scenă decât un anumit tip de „aventuros” nesustenabil.

Ce se va „asculta” în muzica electronică în 2020?

Rămâne de văzut, sperăm în varietatea genurilor. Termenul de muzică electronică însă și-a pierdut complet sensul, având în vedere că artiștii folosesc și echipament digital și analog, integrează elemente de video, sound art, performance art etc.

Trei artiști care nu vin anul ăsta la Rokolectiv, dar pe care ați fi vrut să-i aduceți.

Jlin, Faka, Solange.

Și întrebarea inevitabilă din fiecare an: ce reprezintă vizualul?

E un vizual abstractizat, artificial și organic în același timp, făcut de Nona Inescu. Punctul de plecare a fost o meduză. Nici nu trebuie să reprezinte ceva, am văzut că a fost o adevărată dezbatere pe Facebook, ne bucurăm când oamenii își pun întrebări.

Festivalul Rokolectiv se întâmplă de joi până sâmbătă. Detalii pe pagina de Facebook.

Share This