Select Page

Crescută în Atlanta, cazan care fierbe cu muzicieni preocupați de aspecte socio-politice, precum Chilidsh Gambino, Outkast sau Janelle Monáe, Algiers își începe albumul autointitulat din 2015 cu piesa „Remains” și versurile următoare: „And the chained man / Sang in a sigh / «I feel like going home»”. Un fel de personaj universal, fără naționalitate, culoare sau orientare sexuală predefinte, omul „în lanțuri” e simbolul în jurul căruia se învârt incantațiile gospel, deloc propăvăduitoare de extaz, ci dimpotrivă, ascuțite de compozițiile post-punk și Southern gothic.

Iar vocea acestuia e Franklin James Fisher, care nu relaxează deloc strigătul gotic și aproape apocaliptic. Momentele spirituale de soul sunt și ele seducătoare, când revine de la încordare (primordială, chiar) la deznădăjde: ‘Cause we bury ourselves in our bottles / Bury ourselves in our bibles / Then you come around / Saying my house is burning.”

Algiers au scos al doilea album, The Underside of Power, doi mai târziu, mai spumos datorită infuziei de sintetizatoare optzeciste, cu cel mai de succes single al lor (cel care dă și numele discului), și în același timp cu câteva extensii experimentale în nuanțe tribale, futuristice, Detroit techno, giallo sau funk, bașca, într-un an copleșit de atacuri teroriste, Brexit și ascensiunea lui Donald Trump: „They used to wear the sign on the right hand side / But now they send you letters asking you to subscribe.” Muzică de protest într-o perioadă cu proteste, reacție la opresiune, intoleranță și nedreptate, iarăși, din ce lesne se poate observa cu ochiul liber, urgentă și necesară. Sau, dacă nu, măcar relevantă: „You’ll find hell where you fought love / You’ll find hell when it falls apart.”

//

Algiers ajung la noi Luni, 4 Februarie. Mai multe detalii pe pagina de Facebook.

Share This