Olandezul David Vunk e mai întâi de toate un tip care nu pare să facă niciun compromis când vine vorba despre selecția muzicală: totul pentru dancefloor.

Ca un semn discret din sprânceană, David Vunk termină recentul set pentru Boiler Room cu o piesă din portofoliul Clone Records, una dintre cele mai vechi & respectabile case de discuri olandeze orientate către house, techno și alte derivate electronice, care debuta în 1992 cu discul Coördinated Sounds & Sequences al fondatorului Serge Verschuur. Piesa respectivă, evident redată la un BPM binemeritat de ucigător, „Keep Fooling Yourself”, o găsești pe EP-ul cu același nume din 2008 al duoului The Hasbeens. Un omagiu adus zonei Italo, căruia Vunk pare să-i fie cel mai fidel. Dar e mai mult de-atât.

În copilărie, a fost înconjurat de muzică. Paul Vink, tatăl său, compozitor și cântăreț, a jonglat în deceniile pre-nouăzeciste cu soul, funk și disco în trupe precum Limousine sau Spooky’s Day-Off, iar micul David obișnuia să se joace la diferite sintetizoare și la butonele unui Roland TR-909. Mai târziu, tatăl său i-a făcut cadou două pick-up-uri Technics și un mixer: „He did buy me those, but in return I didn’t get any pocket money for like a year and my dad wanted me to stop using drugs. Obviously, I totally failed at that part”, glumește Vunk într-un interviu.

Dacă printre primele viniluri cumpărate se găseau albume ale unor Michael Jackson, Doe Maar sau Beastie Boys, primele ciocniri cu electronica au venit via MTV, care la acea vreme nu avea reflexe CHR în vocabularul de marketing și arunca pe ecran cam tot ce venea din noua muzică, de la Technotronic la Robin S (mai ales post-Vogue), și datorită radiourilor locale, ale căror emisiuni săptămânale dedicate fenomenului le înregistra pe casete. În doar câțiva ani, însă, lucrurile deveneau serioase. În Anglia luau amploare party-urile rave ilegale, iar Vunk se implica în poveste cu proiecte precum Stricty Techno și Matika, aducea la Rotterdam colectivul Spiral Tribe și începea o frumoasă-dar-scurtă colaborare cu organizatorii Mononom.

Scurtă pentru că avea să descopere magazinul Clone din Rotterdam, datorită căruia a pus bazele colecției sale imense de discuri – una pe care și în ziua de azi o reîmprospătează, vânzând și cumpărând în mod constant. Momentul-cheie al deschiderii către Italo și new wave, spune Vunk într-un alt interviu, a fost setul lui I-F din 1998 și în special cântecul „Feel the Drive”: „Later on we started Brainstorm, that name changed into Electrorock and we were dropping electro parties in various clubs in Rotterdam. In 1998 we booked I-F for the first time and was I playing before him. When he played Doctor’s Cat «Feel the Drive», that record blew my mind, I couldn’t believe how good it was.”

Vreo zece ani mai târziu, Vunk lansa propria casă de discuri, Moustache Records, numită așa după ce a observat că pe multe dintre copertele albumelor Italo apăreau bărbați cu mustață. Primul EP a fost un combo Mauno Kalevi & Mark Du Mosch:

„In 2007 I went on vacation with an old Mercedes 508 camper to find rare records in Europe. When I arrived in France, I stopped on a parking area to smoke my last blunt. Before I went on this trip, I downloaded a lot of music, a lot of sets and tracks. Suddenly there was a track being played in my car and I didn’t know who or what it was. When I came back home I tried to figure out from whom it was. It turned out to be a boy named Mauno Kalevi. He only had the track on the digital formats, but I really wanted it on vinyl. I wanted it so badly, that I asked Mark Du Mosch to hand in two more tracks and started my own label.”

Petrecerea a continuat, la fel și digging-ul, fie el online sau offline, iar faptul că Vunk trece de la Depeche Mode la acid house sau de la Italo la John Maus nu e semn că trișează. E luat la mișto și din cauza faptului că nu excelează la capitolul tehnică (despre care, oricum, știm prea bine cât de puțin contează). Inevitabile prejudecăți față de un gagiu care nu doar că și-a dedicat toată viața muzicii (și nu doar celei electronice, atenție) și scenelor underground sau queer, dar se și distrează ca în vremurile bune făcând asta. De fiecare dată, o călătorie în timp între trecut și prezent, indiferent că o facem pe un edit la „Gimme Gimme Gimme” pe care doar el îl are, după ce producătorul cântecului i-a lăsat CD-ul respectiv în mașină, sau pe cine știe ce release obscur acid house, mai nou sau mai vechi.

//

David Vunk ajunge la noi Sâmbătă, 1 Decembrie. Seara e completată de Bogman, Eddie Lanzat și Nek. Mai multe detalii pe pagina de Facebook.

Fotografie via Flickr.
Referințe:
Get On Down with David Vunk via Medium.
Interview: David Vunk, Moustache Records via Infinite State Machine.

Share This